Colapsul negocierilor tarifare: UE vs. SUA
Într-o manevră pe cât de disperată, pe atât de inutilă, Comisia Europeană și-a reînnoit oferta de eliminare a tarifelor pentru bunurile industriale, doar pentru a primi un „Nu” apăsat din partea administrației americane. Oficialii europeni dau din colț în colț pentru a evita o escaladare într-un război comercial cu Washington-ul lui Donald Trump, dar răspunsurile venite din partea SUA par să fie doar ecoul unui refuz repetat la infinit.
UE își imaginase că propunerea sa – o reducere completă a tarifelor pentru produse precum produsele chimice, farmaceutice, din cauciuc și plastic sau utilajele industriale – ar putea sparge ghemul tensionat din relațiile transatlantice. În schimb, oficialii americani nici măcar nu s-au obosit să-i acorde atenție, reafirmând faptul că SUA „nu vor” niciun acord de acest gen.
Amenințarea: Tarife de 50% pentru toate bunurile UE
Din umbra unui aviz amenințător, administrația Trump aruncă cu grenade fiscale, avertizând că toate bunurile UE ar putea fi lovite de tarife uriașe de 50% dacă Bruxelles-ul nu își aliniază viziunea. O astfel de presiune pare să fi împins Comisia Europeană într-o poziție defensivă, forțată să caute alternative pe care nici măcar nu și le dorea.
Este de remarcat faptul că tensiunile actuale nu sunt nici pe departe noi. De-a lungul decadelor, ideea unui parteneriat transatlantic echitabil s-a năruit sub greutatea contradicțiilor politice și economice. Discursul despre un acord TTIP rămâne un monument al eșecului diplomatic, iar problema standardelor agricole sau a mecanismelor ciudate de arbitrare continuă să fie o piatră de moară pentru UE.
Poziția inflexibilă a SUA: Jocul de-a tarifele
Statele Unite, călăuzite de politica tarifului universal de 10%, transformă cooperarea în competiție brutală. Fiecare încercare a Bruxelles-ului de a construi punți cu Washington-ul pare să ducă doar la o mare de ignoranță, mascată de un aer condescendent al superiorității comerciale americane.
În pofida acestor obstacole, Bruxelles-ul a continuat să caute compromisuri. Se discută creșterea importurilor de gaz lichefiat de origine americană sau o cooperare temporară împotriva surplusului de oțel din China. Dar ce altceva este decât o încercare jalnică de a câștiga o iluzorie bunăvoință politică?
Diplomația în derivă: Promisiuni fără substanță
Întâlnirile oficiale, apelurile telefonice și declarațiile publice de „progres” nu reușesc să ascundă realitatea aspră. Recenta întrevedere dintre șeful comerțului UE, Maroš Šefčovič, și reprezentantul SUA, Jamieson Greer, nu a adus nimic mai mult decât o promisiune vagă de a „menține dinamismul”. Aceeași poveste veche, ambalată în fraze diplomatice lipsite de conținut.
Chiar și apelurile lansate de Șefčovič către secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, subliniază o dorință obsesivă de „cooperare strategică”. Dar ce înseamnă asta într-un context în care SUA nici măcar nu se sinchisesc să ofere un răspuns serios?
Un viitor gri: UE, captivă în propria slăbiciune
Europa se află într-un dans sumbru pe care Washington-ul îl coregrafiază cu eleganța unui buldozer. Refuzând să cedeze, dar incapabilă să impună, UE devine un actor secundar în ceea ce ar fi trebuit să fie un parteneriat echilibrat. Relațiile comerciale transatlantice, o dată evaluate la 1,6 trilioane de euro pe an, sunt acum amenințate de o retorică plină de interese meschine și o lipsă de viziune comună.
Sursa: www.politico.eu/article/eus-zero-for-zero-tariff-stall-us-pushback/
