Trump caută o soluție pentru războiul din Iran: mai multe compromisuri
Președintele Donald Trump manifestă un interes crescut în a negocia un final al conflictului din Iran, recent anunțând o încetare temporară a focului între Israel și Liban. Acest demers subliniază schimbarea rapidă a obiectivelor Americii în ultimele zile, într-un context în care Washingtonul și Teheranul sunt încă departe de un acord.
La sfârșitul săptămânii trecute, Trump a caracterizat atacurile Israelului împotriva Hezbollah din Liban drept o „ciocnire separată”, subliniind că acestea nu fac parte din acordul de încetare a focului cu Iranul. Totuși, prin intervenția sa și presiunea exercitată asupra lui Benjamin Netanyahu de a opri campania de bombardamente, președintele american a eliminat un potențial obstacol în calea negocierilor cu Iranul.
Negocierile din weekendul precedent în Pakistan nu au adus progrese semnificative, iar Trump, confruntat cu o creștere a costurilor pentru consumatori și un declin în sondajele de opinie, ar putea fi mai dispus să accepte unele din cerințele Teheranului decât sugerează poziția sa publică. Un oficial din Golf a declarat că Trump „vrea cu ardoare să încheie acest conflict” și că „va accepta mai multe compromisuri”, dar adăugând că iranienii continuă să refuze să îi ofere ceea ce are nevoie pentru a-și salva fața.
Vicepreședintele JD Vance a afirmat că America a făcut deja „oferta finală” în Islamabad, însă negocierile informale continuă. Două zile mai târziu, Trump a afirmat că o nouă rundă de discuții față în față ar putea avea loc în acest weekend. El a afirmat că „Iranul dorește să facă un acord și ne desfășurăm negocierile foarte bine cu ei”, reafirmând totodată că Iranul nu va obține arme nucleare.
Deși Trump a respins ideea unui acord care să permită Iranului o suspendare a programului de îmbogățire a uraniului pe o perioadă de 20 de ani, a menționat că nu a specificat niciodată că Teheranul nu va putea îmbogăți uraniu. Declarațiile sale sugerează totuși o deschidere la discuții ulterioare. Nici Casa Albă nu a clarificat dacă președintele ar accepta un acord care să permită Iranului îmbogățirea uraniului în scopuri civile pe viitor.
În ciuda asigurărilor oficialilor din administrația Trump, negocierile sunt acum complicate de divergențele privind moratoriul de 20 de ani pe care acesta l-a propus, care este o parte esențială a planului său de 14 puncte. Iranul, pe de altă parte, a oferit doar o oprire a îmbogățirii pe o perioadă de cinci ani. Trump mai cere și ca Iranul să renunțe la rezervele sale de uraniu parțial îmbogățit, o cerință pe care Teheranul a refuzat-o până acum.
Trump a declarat că Iran a „acceptat să ne returneze praful nuclear ce este îngropat adânc”, o afirmație pe care Teheranul nu a confirmat-o până în prezent. Aceaste puncte de contestație arată că, în ciuda insistentei lui Trump și a lui Vance că „dețin cărțile” în discuții, Iranul a demonstrat o abilitate de a face față blocadelor și bombardamentelor, continuând să influențeze piața globală prin restricționarea traficului maritim în strâmtoarea Ormuz.
În acest context, liderii mondiali și analiștii își exprimă scepticismul că un acord poate fi atins rapid, având în vedere că acordul nuclear din 2015, cunoscut sub denumirea de JCPOA, a necesitat doi ani de negocieri după mulți ani de discuții și sancțiuni. Președintele Finlandei, Alex Stubb, a subliniat recent că „Iranul deține multe cărți în acest moment”, o realitate îngrijorătoare pentru strategia americană.
Decizia lui Trump de a impune o blocadă în strâmtoarea Ormuz este o încercare de a diminua leverage-ul Iranului și de a-i readuce liderii la masa negocierilor. Deși blocada afectează capacitatea economică a Iranului de a exporta petrol, aceasta complică și furnizarea globală, provocând o criză de aprovizionare pe fondul restricțiilor pe termen lung impuse Teheranului asupra traficului maritim prin această rută esențială.
Casa Albă susține că armata poate menține blocada pentru o perioadă nelimitată, însă analiștii avertizează că o blocadă prelungită ar putea avea costuri ridicate, nu doar pentru economia globală, care ar putea fi afectată de o penurie de petrol, ci și din perspectiva resurselor și pregătirii militare americane. Directorul de buget al Casei Albe, Russ Vought, a declarat către congresmeni că administrația Trump nu a convenit asupra unei sume aproximative de finanțare pentru conflictul cu Iranul.
Scopul lui Trump de a evita o ruptură mai accentuată cu Beijingul, în perspectiva unei vizite planificate luna viitoare, este complicat de faptul că, săptămâna aceasta, un petrolier chinez a reușit să treacă prin blocadă. Jamil N. Jaffer, fost consilier principal al Comisiei pentru Relații Externe a Senatului american, a afirmat că „Iranul își finanțează economia prin exportul de petrol către China”, ceea ce înseamnă că, pentru a menține presiunea asupra Iranului, președintele trebuie să se asigure că niciunul din petrolul său nu părăsește Golful.
La nivel global, țările se pregătesc pentru impactul potențial al blocadei. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie a declarat că Europa se află într-o situație precară, având „poate șase săptămâni” de combustibil pentru aviație în rezervă, înainte ca penuria de petrol să provoace anulări de zboruri în masă.
Următoarele săptămâni vor fi esențiale în definirea cursului negocierilor, iar criticile față de strategia lui Trump cresc, având în vedere daunele cauzate de război și izolarea internațională în care s-a aflat Statele Unite. Așa cum a subliniat Christopher Hill, fost ambasador american, negocierile actuale reflectă un proces complex în care multe dintre problemele discutate sunt deja bine cunoscute și au fost tratate în cadrul procesului JCPOA.
