Un nou apetit pentru putere: extrema dreaptă din UE își extinde influența
După zeci de ani de marginalizare politică, extrema dreaptă din Uniunea Europeană și-a făcut o intrare zgomotoasă în cercurile decizionale din Parlamentul European. Într-o mișcare fără precedent, grupul de centru-dreapta al Partidului Popular European (EPP) a ales recent să sprijine un plan de reducere a reglementărilor de mediu, strângând mâinile cu politicienii de extremă dreaptă. Această colaborare, văzută de unii ca fiind o fisură în celebrul „cordon sanitar” menit să izoleze extrema dreaptă, confirmă o schimbare dramatică a peisajului politic european.
În fruntea agendei lor comune se află deportările mai rapide ale migranților, renunțarea la interdicția motoarelor cu combustie internă și reduceri masive ale birocrației pentru companii. Aceste teme au fost îmbrățișate de o alianță informală care prinde contur între EPP și grupul de extremă dreaptă „Patrioții”. În timp ce liderii EPP neagă vehement că ar fi negociat direct cu extrema dreaptă, membrii acestui grup susțin o altă poveste.
Negocieri din umbră și acuzații de ipocrizie
Purtătorul de cuvânt al EPP, Daniel Köster, a calificat drept „o minciună” afirmațiile potrivit cărora ar avea loc colaborări directe cu extremiștii, insistând că aceste grupuri doar susțin uneori pozițiile formulate de EPP. Însă liderul Patrioților, Anders Vistisen, a ridiculizat această poziție, afirmând că discuțiile la nivel de comisii parlamentare sunt frecvente și coordonate „destul de des”.
„Este ridicol că refuză să recunoască adevărul,” a acuzat Vistisen, subliniind că gradul de cooperare depinde în mare măsură de naționalitatea eurodeputaților de centru-dreapta. De exemplu, delegația germană a EPP refuză orice interacțiune profesională cu extrema dreaptă, o poziție dictată de moștenirea istorică sensibilă legată de trecutul nazist al Germaniei.
O colaborare fragilă, dar cu potențial exploziv
Deși EPP continuă să colaboreze cu partidele de centru pentru dosare esențiale, cum ar fi bugetul pe termen lung al UE, extrema dreaptă vrea să exploateze fisurile din politica grupului pentru a-și impune agenda. Nicola Procaccini, lider al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, consideră că liniile de divizare politică s-au estompat pe dosare precum migrația, dereglementările și problemele familiale. „Ne apropiem tot mai mult în aceste privințe,” a declarat acesta.
Relatările indică însă că un mecanism subtil permite coordonarea dintre Patrioți și EPP, cu ajutorul intermediarilor din Conservatori, care acționează ca un „cal troian” pentru a ocoli cordonul sanitar. Pe acest fundal, EPP își joacă cartea cu prudență, știind că atât centriștii, cât și liberalii rămân parteneri necesari pentru echilibrul de putere din Parlament.
Migrația – miza principală a extremei drepte
Una dintre țintele prioritare ale acestui nou val de influență este transformarea legislației privind migrația. Extrema dreaptă vizează un vot decisiv în decembrie asupra unui proiect de lege care să desemneze țări „sigure” către care migranții ar putea fi deportați, chiar dacă nu provin de acolo inițial. În acest context, Patrioții au pus presiune pe EPP, cerând concesii clare pentru susținerea lor.
„Dacă EPP vrea să colaboreze cu noi, va trebui să accepte amendamente compromis semnate de ECR, EPP și Patrioți,” a transmis Vistisen, descriind acest vot ca un test vital pentru deschiderea EPP de a lucra public cu extrema dreaptă. Liderii acestor grupuri sunt încrezători că, pe subiecte cheie precum migrația, consensul pe partea dreaptă poate fi construit cu ușurință.
Un viitor poate mai puțin verde
Extremiștii de dreapta intenționează, de asemenea, să submineze reglementările europene din sectoare cruciale, precum industria auto și agricultura. EPP, cu sprijinul relevant al Germaniei, a indicat deja că ar putea sprijini o revizuire a interdicției motoarelor cu combustie internă planificate pentru 2035, răspunzând presiunilor venite din partea grupului german din interiorul partidului.
Pe lângă aceasta, se joacă și soarta unei noi politici de susținere agricolă (PAC), unde alianțele de dreapta tind să favorizeze eliminarea restricțiilor ecologice stricte. Acest lucru ar putea răsturna complet avansurile făcute până acum pentru a sprijini mediu și micii producători.
Concluzie: un echilibru fragil pe scena europeană
Cu toate că extrema dreaptă câștigă teren și și-a găsit aliați nesiguri în EPP, limitele acestei colaborări devin evidente. Surse din interiorul Parlamentului sugerează că încercările de a fuziona complet aceste agende divergente se vor lovi inevitabil de bariere politice și ideologice. Totuși, direcția actuală semnalează o tranziție periculoasă pe scena politică europeană, în care principiile sunt deseori sacrificate în favoarea pragmatismului politic de scurtă durată.
