Controverse în Marea Britanie: Liderul Marinei Regale și umbrele trecutului
Gwyn Jenkins, un fost general controversat al forțelor speciale britanice, a fost numit recent în funcția de Prim Lord al Mărilor și Șef al Statului Major Naval al Marii Britanii. Decizia a fost luată în ciuda unor acuzații grave care planează asupra trecutului său, legate de respingerea în masă a cererilor de relocare ale soldaților afgani care au colaborat cu forțele britanice. Aceste acuzații, coroborate cu investigații publice despre crime de război în Afganistan, aruncă o umbră asupra integrității procesului decizional al Ministerului Apărării din Regatul Unit.
În urmă cu doar câteva zile, un raport al BBC dezvăluia că Jenkins a refuzat zeci de mii de cereri de relocare ale foștilor soldați afgani, printre care s-ar fi putut afla martori-cheie la presupusele crime de război comise de forțele speciale britanice între 2010 și 2013. Deși un număr dintre aceste refuzuri au fost ulterior revizuite și anulate, întrebările despre corectitudinea procedurilor inițiale persistă, amplificând valul de critici la adresa numirii lui Jenkins.
Inerția justiției și victimele colaterale
În 2022, o investigație publică deschisă de către guvernul britanic a adus la lumină mărturii șocante despre presupuse „execuții extrajudiciare” comise pe câmpurile de luptă din Afganistan. Una dintre declarațiile primite, anonimă, a menționat existența unui „permis de aur” pentru forțele speciale, care le-ar fi oferit aparent imunitate față de răspunderea legală, permițând comiterea unor acte inumane cu impunitate totală.
Oficialii britanici au justificat deciziile legate de relocările afgane explicând că fiecare caz este analizat individual pe baza criteriilor de risc și eligibilitate. Totuși, criticii subliniază că măsurile luate sub supravegherea lui Jenkins au împiedicat accesul martorilor către instanțe competente, lăsând neatinse întrebările despre delict și responsabilitate în teatrele de război.
Guvernul britanic, tăcerea ca strategie
Între timp, Ministerul Apărării menține un discurs defensiv, insistând că oricine, din orice colț al lumii, poate furniza dovezi anchetei privind crimele de război din Afganistan. Cu toate acestea, accesul direct al martorilor într-o astfel de investigație capătă greutate doar dacă aceștia se află pe teritoriul britanic, ceea ce deciziile controversate ale lui Jenkins au sabotat în mod repetat. În ciuda apelurilor la transparență din partea organizațiilor internaționale, acest caz rămâne unul emblematic al unei lipse izbitoare de asumare politică și umană.
Pe un ton aproape războinic, Ministerul Apărării reafirmă angajamentul Regatului Unit de a susține promisiunile de relocare a soldaților afgani și familiilor acestora. Faptele, însă, par să spună o altă poveste – una în care birocrația, calculul rece și ignorarea deliberată a unor apeluri tragice la justiție au prevalat în fața responsabilității morale.
O funcție câștigată cu controverse
Jenkins, promovat recent de ministrul britanic al Apărării, John Healey, este descris ca un lider „probat” cu o carieră distinsă în domeniul militar și politic. Criticii acestei numiri văd însă o ironie amară: cum poate fi numit cineva cu un astfel de bagaj etic să conducă una dintre cele mai respectate instituții militare ale națiunii? Tăcerea aparent complice a autorităților britanice ridică întrebări despre capacitatea guvernelor moderne de a-și înfrunta propriile umbre.
Într-o lume marcată de conflicte sociale și politice, unde justiția ar trebui să fie fundamentul oricărei decizii militare, numirea lui Jenkins reflectă opoziția crudă și directă între idealul echilibrului moral și realitatea crudă a intereselor sistemice.
Sursa: www.politico.eu/article/gwyn-jenkins-british-royal-navy-chief-afghanistan-uk-ministry-of-defence/
