Un Parlament Condamnat: Mai rău ca Notre Dame
Să ne fie clar: clădirea iconică a Parlamentului din Marea Britanie, Palatul Westminster, este o bombă cu ceas. Nu este o exagerare. Este o realitate sumbră. Într-un moment în care Franța a reușit să restaureze Notre Dame după incendiul devastator din 2019, parlamentarii britanici sunt atenționați că această sarcină ar fi „infinitezimal” mai dificilă în cazul lor.
Da, ați citit corect! La mai bine de un deceniu de avertizări și indecizii politice, Palatul Westminster se află sub amenințarea constantă a incendiilor și a degradării ireversibile. Decizii amânate, lipsă de consens și o birocrație paralizantă au împins situația într-o criză perpetuă. Scorecard? 45 de incendii raportate în ultimii zece ani. Dacă asta nu este suficient să ridice semnale roșii, atunci ce ar putea?
Un colaps anunțat
Proiectul de restaurare a fost discutat, dezbătut și în mare măsură ignorat. Alegătorii, în mod onorabil, ar putea întreba: ce s-a făcut în toți acești ani? Planificarea unei relocări temporare a parlamentarilor din clădire – o idee inițiată imediat după incendiul de la Notre Dame – a fost lăsată să se prăbușească sub greutatea propriei incoerențe politice. Clădirea nu doar că este mai complicată decât o catedrală, dar este și un loc de muncă pentru mii de oameni. Cu alte cuvinte, un focar de pericole la propriu și la figurat.
Lordul Peter Hain, un reprezentant al partidului Laburist, și-a exprimat șocul: „Un Notre Dame britanic în așteptare.” Este acesta viitorul unei clădiri emblematice, care ar trebui să fie un monument de mândrie națională?
O alegere imposibilă?
Trei opțiuni de restaurare stau acum pe masă, fiecare având un termen de execuție alarmant de lung: o decantare completă în care clădirea este abandonată temporar, o decantare parțială sau repararea secvențială a secțiunilor. Iar ce e mai rău? Nici măcar nu s-a luat încă o decizie finală. Votul, programat pentru începutul lui 2025, a fost deja amânat spre sfârșitul anului. Ridicol sau planificare calificată?
Un oficial parlamentar a mers mai departe, descriind această restaurare drept de o complexitate „de ordine de mărime mai mare” decât reparațiile de la Notre Dame. Dacă aceasta este scuza perfectă pentru inacțiune, atunci situația este mai groaznică decât ne putem imagina.
Costul procrastinării
În timp ce ne scufundăm în fanteziile administrative de „costuri și riscuri”, adevărul crunt este că Palatul Westminster continuă să fie un simbol al degradării: nu doar fizice, ci și politice. Ce transmite acest lucru despre o națiune care își bate joc de propria moștenire istorică, în timp ce mii de oameni își desfășoară activitățile sub amenințarea unui posibil dezastru? Într-o lume unde acțiunea decisivă ar trebui să fie un standard, Westminster a devenit o parodie a propriei importanțe istorice.
